Pe parcursul vieții fiecare din noi suntem in căutarea stării de bine, care este cel mai des perceputa ca si un amalgam de emoții pozitive ca răspuns la o acțiune sau o situație la care participam. Cu toate astea circumstanțele sunt de așa natura ca nu putem trai doar in fericire din doua motive principale, si anume:
- Nu trăim izolați ca sa putem controlam majoritatea factorilor care ne influențează viața;
- Chiar daca am trai izolați exista factorii naturali care nu pot fi controlați;
- Așa cum omul este o ființă sociala, izolarea in sine ar fi motivul principal al tristeții noastre;
- Fericirea nu poate exista decât daca exista tristețea ca opus al său, pentru ca doar prin comparație cu momentele cele mai triste pe care le-am trăit, putem aprecia binele cu adevărat.
In acest context apare conceptul de sănătate emoțională.
Ce este sănătatea emoțională?
Chiar daca este extrem de importanta, sănătatea emoțională este un concept destul de absent in dialogul social. Folosim de cele mai dese ori conceptul de sănătate mintala pentru a ilustra lucruri legate inclusiv de sănătatea emoțională, așa cum aceasta le înglobează.
Sănătatea emoțională tine de capacitatea individului de a face fata atât sentimentelor pozitive cat si celor negative. Acest lucru implica conștientizarea stărilor emoționale si impunerea unui comportament adecvat chiar daca emoțional am dori sa ne comportam intr-un cu totul alt fel.
Totul pornește de la maturitatea emoțională, de la capacitatea cognitiva, dar si de la protocolul pe care ni l-am creat pentru astfel de situații in momentele in care suntem sănătoși.
Emoțiile sunt un indicator cheie al stării mintale, așadar este important sa fim conștienți de stările emoționale prin care trecem, de factorii care induc aceste stări, si sa nu ne lăsăm influențați prea mult de acestea daca nu sunt fondate.
Factorii care influențează stările emoționale
Încă de la bun început trebuie sa înțelegem ca emoțiile reprezintă o parte din reacțiile noastre la absolut orice cu ce interacționam. Inclusiv lipsa emoțiilor este un răspuns la factorii cu care interacționăm. Problema apare când factorii care proiectează o reacție emoțională sunt in interiorul nostru, întrucât poate fi extrem de greu de conștientizat de unde vin anumite reacții, si cum putem sa reparam ceva.
Experiența de viață
In primul rând totul pornește de la cap, adică experiența noastră de o viață ne va face sa interpretam o acțiune fie ca pozitiva fie ca negativa. Cu cat mai multe acțiuni negative am trăit in viață, si cu cat mai mult am fost expuși la situații negative, cu atât mai mult vom începe sa vedem totul in jurul nostru prin `ochelari sumbri`.
Creierul nostru este adaptat la supraviețuire, prin urmare scopul sau este sa tina minte experiențe si lucruri pentru ca mai apoi sa poată face asocieri dintre evenimentele care se întâmplă in prezent si cele pe care si le amintește. In acest fel creierul ne ajuta sa identificam pericole, sa recunoaștem tiparele unor evenimente, si sa evitam cu ușurință si rapiditate situațiile periculoase.
Practic daca vom vedea doar lucruri rele despre câini, ne va fi frica despre ei; daca vom vedea doar cazuri nefericite cu biciclete – ne va fi frica de ele; daca vom vedea doar situații periculoase care se ivesc prin păduri – ne va fi frica de păduri. Este de datoria noastră sa arătam creierului si lucruri frumoase pentru ca acesta sa poată face si asocieri fericite.
De aici si vorba „suntem ceea ce vedem”, pentru ca orice experiență ne influențează felul in care gândim, luam decizii, si ne comportam. In acest context merita sa menționăm in primul rând amprenta pe care o pune asupra noastră cultura in care trăim.
Amprenta culturala
Fiecare națiune are o cultura aparte: un set de poezii, melodii, povesti, mituri si picturi, si o religie care împreună conturează felul in care gândim. Chiar daca nu ne gândim de foarte multe ori la acest lucru, poveștile, picturile si cântecele populare nu sunt altceva decât o ilustrație a trecutului națiunii, si conturează cele mai puternice emoții trăite de acea națiune. De exemplu in cultura Românească găsim foarte mult melodii triste, picturi cu oameni muncind, dar si melodii puțin mai vesele arătând acele scântei de bucurie la nașterea copiilor, bucuria de a iubi si cea de a avea o familie.
Daca vom analiza tipologia culturala a popoarelor care mai degrabă au fost învingătoare, dominatoare, vom găsi picturi cu femei si bărbați in posturi de învingători, vom vedea cum multa arta se axează pe a arata câștigurile in lupta ale acestor națiuni, pe a arata câștigurile avute de pe urma acestor lupte, mâncare din abundenta, avuții, etc. Prin comparație, in cultura românească găsim multe picturi cu oameni muncind, cu putina mâncare, si mai degrabă cu acțiuni din viața de zi cu zi.
Ceea ce vreau sa spun este ca, o istorie îndelungată in care oamenii din Principatele Romane au făcut foamea, este unul dintre motivele principale pentru care aceștia manifesta o frica extrema pentru foame. La fel, o viață îndelungată sub dominația altor popoare a cultivat aceasta cultura a tristeții.
Așadar, trebuie sa fim conștienți de moștenirea culturala si sa încercăm sa rescriem amintiri si comportamente pentru a schimba moștenirea culturala pe care o transmitem generațiilor viitoare.
In următorul articol
Daca in acest articol am explicat ce reprezintă sănătatea emoțională, si impactul experienței de viață si a amprentei culturale asupra construcției noastre emoționale, atunci in următorul articol vom urmări impactul sănătății altor organe asupra stării noastre emoționale, impactul stării emoționale a altora asupra noastră, si `ciclul vicios al bolii` atunci când starea mintala ajunge sa fie afectata de sănătatea fizica si invers.
P.s. aceste subiecte se vor regasi intr-o forma mult mai aprofundata in urmatoarea mea carte.