Globalizarea a strâns din întreaga lume o mulțime de practici si idei si ni le-a pus pe masa. De la început cu o doza de reținere, poate chiar cu respingere pentru orice înseamnă nou, cu timpul însă am acceptat schimbarea ca pe o normalitate. Acest lucru a dus spre o instalare treptata a multiculturalismului si desprinderea noastră de principiile si ideile de viața de care cândva ne țineam cu ambele mâini.
Globalizarea si diversitatea
Globalizarea aduce o mulțime de tradiții in fata noastră împreună cu metode si idei provenite din alte culturi. Cel mai important însă este ca globalizarea diseminează cele mai bune practici. Acest lucru ne-a ajutat sa schimbam metodele de lucru si sa îmbunătățim lucruri in viața de zi cu zi, sa modernizam multe procese care cândva erau costisitoare, dar cu asta a venit si ideea ca cultura noastră nu e cea mai buna. Acest lucru a dus spre migrația oamenilor atât fizic cat si cultural vorbind spre alte culturi, căutând „cel mai bun mod de viață”.
Așa s-a întâmplat ca multi dintre noi sa treacă printr-un soc cultural căutând ceva mai bun decât ideile cu care am crescut.
Jocul de putere si impunerea modului de viață
Încă de la bun început, statele puternice își impuneau stilul de viața. Se trecea peste partea cu promovarea si se folosea forța pentru a impune un model de viața, care de cele mai dese ori disemina si ideea ca o națiune are mai multe drepturi de la Dumnezeu, ca are protecție din partea zeităților, sau ca sângele lor are ceva anume. Cu timpul, însă, oamenii au înțeles conceptul de ‚soft Power’ si l-au folosit pe deplin. Așa avem câteva modele de stil de viața diseminate si promovate la greu in întreaga lume: cel american începând cu transformarea SUA in superputere a lumii, cel francez, promovat de sute de ani, cel italian si el cu o istorie lunga, si ce a mai rămas din stilul de viața britanic (ideea ceaiului si căsuțelor aranjate).
Psihologia popoarelor din Europa de Est
Pentru ca o perioada lunga Europa de Est a fost cotropita de variate imperii. Ultima data când mai ținem minte ca eram si noi cineva, era pe vremea Dacilor, de aia ținem sa ne amintim si noi de acele vremuri, si alții insista sa uitam. Perioadele lungi in care am fost sub conducerea altora ne-au făcut sa creștem încă de mici cu ideea ca nu suntem la fel de buni ca cei născuți in tarile puternice.
Dar nici nu ne-am explicat de prea multe ori de ce acele tari erau mai bogate, care mai este diferența din moment ce avem si noi acces la educație, si așa mai departe. N-a contat prea mult faptul ca acele tari au avut un nivel de trai mai bun pentru ca au luat tribut de la noi, si nici ca soarta noastră ne-a dezvoltat o cultura generala vasta ca sa putem face de unii singuri multe lucruri.
După cel de-al doilea Război Mondial, lucrurile nu s-au schimbat mult, doar ca de data asta nu a mai fost nevoie ca statele puternice sa ne impună un stil de viața, ci pur si simplu l-au promovat ca fiind cel mai bun, care aduce longevitate, fericire, etc.
Ce avem si noi
Nu ne-am întrebat de prea multe ori daca: avem si noi oameni care sa fi trăit mult? sau cat de fericiți suntem si ce înseamnă pentru noi fericirea? sau daca ne-am duce acolo unde se spune ca oamenii sunt cei mai fericiți oare ne-am simți fericiți? Oare au ei aceeași definiție a fericirii ca si noi?
Fără sa ne punem întrebări, mulți dintre noi am alergat către alte state in căutarea fericirii. Unii s-au adaptat, au îmbrățișat noile culturi împreună cu religiile lor, alții însă s-au întors acasă spunând ca „acolo câinii nu umbla cu colacii in coada”.
Așa ne întoarcem si noi la ce avem. Avem oameni longevivi, si nu ca bătrânii cu Alzheimer de prin tarile calde, dar mergând pe picioare. Pur si simplu nu ne-am întrebat prea multe despre stilul lor de viața ca sa îl adoptam si sa trăim si noi mai mult.
Mai apoi, cultural vorbind, avem si noi tradiții de care am cam uitat.
Se obișnuia si prin părțile noastre sa danseze lumea duminicile, încurajând activitatea fizica si socializarea. Se făceau si șezători, care erau un loc in care oamenii vorbeau, lucrau împreună si cântau.
Erau sărbători care aduceau oamenii laolaltă si ii încurajau sa comunice, sa se ajute, sa schimbe idei.
De-ndata ce alte modele de viața ne-au fost prezentate, am renunțat la ale noastre, pe când ale noastre puteau fi modernizate, transformate in ceva comunitar pentru sănătatea psihologica, pentru a promova activitatea civica, si ar fi fost si ele ale noastre.
Impactul psihologic
Cele descrise mai sus ne transforma in oameni născuți cu lipsa de încredere si cu lipsa de respect pentru noi înșine. Nerespectând cultura in care ne-am născut, pentru ca ni s-a spus ca au alții ceva mai bun, am crescut cu ideea ca suntem inferiori. Așa se face ca daca unii ajung sa se stabilească cu traiul in alte tari, sa se creadă superiori celor care au rămas in tara din care ei au plecat (cu mici excepții), si care sa aibă totuși complexul inferiorității fata de cetățenii tarii in care s-au stabilit așa cum ei nu sunt „cetățeni cu drepturi înnăscute” si nu știu cultura încă de la naștere, la care se mai adaugă si dreptul de sânge.
Concluzii
Ideal ar fi sa conștientizăm jocul de putere si sa înțelegem ca fiecare om este bun acolo unde este el in felul lui, ca o cultura nu este neapărat mai buna decât alta, si ca avem pe cate neajunsuri pe atâtea beneficii de a fi cine suntem. Si daca nu va conving propriile experiențe de viața, atunci puteți sa luați exemplele străinilor care si-au cumpărat case in Romania, care au ales sa faca filme in Romania, care lauda bucătăria Românească, care învață sa vorbească românește si se bucura de asta, care aud muzica noastră si li se face pielea de găină…
