Dezvoltarea unui stat si a unui popor in general este dependenta de populația sa, motiv pentru care pana de curând călătoriile erau ceva nou, de care auzeam doar in povesti. Călătoriile pe vremuri erau făcute de corpurile diplomatice in scopul asigurării păcii dintre state, stabilirii de relații comerciale, etc., in timp ce oamenii de rând erau ocupați cu munca, dezvoltarea si creșterea de noi generații.
Așa cum putem vedea, dezvoltarea si prosperitatea unui stat tine de un număr stabil de oameni care sa își asume o anumita ramură a muncii si care sa beneficieze de pe urma sistemului din care fac parte. Putem face o analogie cu albinele in aceasta direcție.

Poza de Maria Lupan de la Unsplash
Povestea stupului
O singura albina nu poate sa asigure viitorul albinelor, aceasta are nevoie de o mulțime ca sa împartă sarcinile de supraviețuire, formare a noilor pui si asigurare a transferului de cunoștințe.
Problema este ca daca la un moment dat albinele unui stup ar începe sa migreze către alți stupi devenind forță de munca din acel sistem, atunci stupul de la care a plecat va începe sa întâmpine din ce in ce mai multe probleme: la nivel de resurse (alimente, forță de munca), de la lipsa de mâncare nu s-ar mai creste mulți pui, si daca puii la maturitate ar pleca spre alți stupi, in cele din urma stupul de baștină va dispărea.
Unde este problema m-ați putea întreba?
Problema este ca albinele care pleacă spre alt stup nu vor putea fi niciodată regine in stupul nou, si nu vor putea sa își impună propriile tradiții, stil de viața asupra albinelor de acolo. Stupul spre care au plecat era bine-mersi si fără ele, se descurca foarte bine. Iar venirea lor nu a făcut altceva decât sa le ușureze munca unora, care ajung sa se hrănească si sa aibă pui fără sa mai muncească.
Ați putea spune ca in noul stup puii albinelor nou-venite ar avea o șansă sa aibă o alta postura, sa trăiască mai bine. Însă cu toții știm ca acestea sunt mai degrabă speranțe decât realitate. Stupul spre care au plecat avea propriile albine pe care trebuie sa le promoveze, sa le ajute, in timp ce nou-veniții sunt pe ultimul loc.

Poza de Oksana Simanovscaia de la Pexels
Unde s-a creat ruptura?
Oamenii sunt, si mereu au fost dornici de o viața mai buna. De cele mai multe ori însă, ne-a fost spus ce înseamnă o viața mai buna. După cel de-al Doilea Război Mondial ne-au spus americanii ca „The american dream” e ceea ce dorim, lucru care a cauzat migrații in masa spre America. După crearea UE a venit Franța, Germania, Marea Britanie si Italia sa ne spună ce înseamnă sa trăiești mai bine, lucru care a generat cele mai mari valuri de migrație din Europa de Est către Europa de Vest fără sa fi fost vreun război in zona. Si deja începe o noua moda, in care lumea este tentata sa plece in China si Dubai, fiind promovate ca noi centre economice.
Mai mult de atât, ideea de trai mai bun se schimba chiar in interiorul tarilor in care ne-am mutat. Daca la începutul anilor 2000 toata lumea migra spre centrele urbane pentru posturi de munca, acum, datorita dezvoltării tehnologice lumea se muta in zone rurale in așa-zise cartiere rurale rezidențiale. Motivul care sta in spatele acestei schimbări de paradigma este calitatea vieții care a fost afectata de factori precum: poluare, aglomerare, calitatea proasta a produselor importate pe piață, disparitia treptata a producatorului local, creșterea ratei infracționalității, creșterea numărului de cerșetori si a dealerilor de droguri, etc.

Poza de Alex Kalinin de la Unsplash
Ce înseamnă asta?
Asta înseamnă ca noi, cei care am fugit de viața la tara, căutăm un loc in care sa ne simțim in siguranta si bine. După ce am pierdut legătura cu natura si ne-am înecat ani de zile in depresia orașelor care ne suprasolicitau emoțional, am început sa căutăm un loc de trai oarecum intre „sătucele buneilor” si orașele aglomerate.

Poza de Roman Friptuleac preluata de la Stiri.md
Ce s-a schimbat?
In materie de nivel de trai au devenit mai accesibile niște lucruri. De exemplu, ne putem permite o mașină, un telefon, o casa mai frumoasa. Însă aceste lucruri au devenit accesibile si in tara din care am plecat. Salariile au început sa crească si acolo, lumea a început sa dezvolte afaceri si sa pună pe picioare stupul din care am plecat. Iar noi am rămas in continua căutare a unui loc in care sa ne simțim ca acasă, deși știm ca oriunde am pleca o sa ramanem străini.

Morala
Părinții mereu au dorit un viitor mai bun pentru copiii lor, si ii înțeleg pe cei care au ales sa plece din tara ca sa găsească o cale mai buna pentru ei si copiii lor. Multi au ales asta crezand ca nu vor avea timp sa traiasca si ei o viata mai buna. Si daca peste ani si ani nu va regăsiți acolo unde sunteți, sa nu va fie frica sa va întoarceți acasă.
Iar părinții care au rămas in tara, ajutați-va copiii sa se dezvolte acolo, langa voi, in loc sa muncească pentru alții in tari in care vor fi mereu străini. Ați văzut vreodata italieni care sa își încurajeze copiii sa plece de lângă ei? Ba dimpotriva, ați văzut familii mari de spanioli, italieni, britanici care se întâlnesc duminicile, stau la o vorba, se ajuta intre ei. Acestia au prieteni cu care vorbesc si se vad des, au legături apropiate cu buneii si toate rudele lor, si nu mor de singurătate. Ei au ajuns sa trăiască bine tocmai pentru ca s-au ținut toți laolaltă, s-au ajutat si nu le e rușine sa muncească: majoritatea dintre voi ați văzut cum patronii de afaceri lucrează cot la cot cu angajații lor.
Pentru o viata mai buna acolo unde suntem:
- Nu va învățați copiii ca știu alții mai bine ce înseamnă o viața mai buna, altii pur si simplu au făcut o reclama mai buna la viața pe care o au!
- Incercati sa nu mai fiti atat de competitivi cu cei de langa voi, si in schimb ajutati-va ca sa va dezvoltati impreuna.
- Pastrati o legatura mai stransa cu rudele, si nu le judecati alegerile (cu rugamintea ca si ei sa faca la fel).
- Ajutati-va si incercati sa dezvoltati ceva frumos. Si nu subapreciati importanta ajutorului pentru rude.
- Daca isi deschide cineva un local, duceti-va din cand in cand si fiti client, macar cu un ceai (multi dintre voi stiti cat e de greu sa ai primii clienti in astfel de afacere).
- Daca isi cumpara cineva un pamant si isi face ferma, macar dati vorba mai departe ca sa ajunga la cumparatori.
- Daca vinde cineva ceva, cumparati macar o data, o cantitate cat de mica (pentru ca mai ales in ziua de astazi lumea se uita si la cate vanzari sau aprecieri a avut marfa omului).
- Daca ati face toate astea, si ei la randul lor cand va veti deschide o afacere, va vor ajuta catusi de putin. Asa au ajuns italienii, spaniolii si alte popoare sa traiasca bine, pentru ca s-au ajutat intre ei.
P.S. Daca ar fi fost atât de rău in tarile noastre, nu mai veneau prinții Marii Britanii sa cumpere case vechi prin sătucele noastre si nu mai veneau oamenii de afaceri sa cumpere pământuri a căror roada bio sa o vândă tot poporului lor. Pur si simplu trebuie sa avem putina credinta in cei de langa noi, si sa facem ceva frumos din ce avem in loc sa fugim de greutati.

Poza de Sasha Pleshco