Odata cu noul stil de viata consumatorul modern a imbratisat avantajele unei piete libere, si anume o varietate larga de produse si servicii la calitate si preturi echilibrate de care acu 20-30 de ani in urma nu se putea bucura. Fara sa se gandeasca prea mult cine sta in spatele acestor avantaje, consumatorul se bucura de un nou regim social, politic si comercial fara realizeze ca aceasta schimbare a avut loc.
Multi dintre noi isi vor aduce aminte cu usurinta cat de mica era varietatea produselor la piata cand era momentul sa ne cumparam haine de scoala. Toata lumea purta 2-3 modele de costum sport, de rochii, blugi sau de incaltaminte. Doar cei care puteau sa gaseasca de undeva panza de un anume fel, si un croitor foarte bun, beneficiau de luxul de a purta ceva special si ceva croit pe marimile sale. Sau, mai erau cei cu rude plecate la munca sau cu traiul in Europa de vest sau America- acestia aveau obiecte si produse la care nu te-ai fi gandit ca se puteau face.
Noi nu am avut rude stabilite cu traiul peste hotare pana prin 2000. Deci, singurele mele amintiri sunt despre cum bunica incerca sa faca rost de panza pentru o rochie (se casatorea fiul unor prieteni de familie). Deseori imi povestea cat de bucuroasa era cand femeia care vindea panza aducea marfa noua. Si totul nu se termina aici. Dupa ce cumpara panza, astepta cateva luni pana cand sora ei venea in vizita ca sa ii dea panza, sa ii ia marimile, si sa o roage sa-i coase o rochie frumoasa (timp in care trebuia sa aiba grija sa nu se ingrase sau sa slabeasca prea mult, altfel era o munca in zadar).
De ce nu aveam varietate?
Motivul pentru care gaseam pe piata o varietate foarte mica este pentru ca statul controla piata. Si pentru ca acest lucru se intampla, statul isi permitea sa puna la dispozitia oamenilor o varietate mica intrucat stia ca lumea o sa cumpere pentru ca are nevoie. Mai apoi era si ideologia de asa natura ca se incuraja uniformitatea sociala, fie ca era vorba de stilul de imbracare sau de locul de munca, statul incuraja oamenii sa fie toti la fel- fara extreme.
Asa ajunsesem in punctul in care se dorea uniformitate peste tot, fie ca era vorba despre performanta la postul de munca, de merite, de dezvoltare personala, etc. – erai incurajat mai degraba sa nu depasesti media, dar nici sa nu fii sub ea.
Ulterior cand regimurile statocentriste nu s-au mai putut mentine, au fost inlocuite cu noul regim care aducea implicit un nou model de organizare sociala, un model care practic fusese aplicat de SUA, si recomandat statelor Europene.
Asadar, noul stil de viata si noul regim politic care incepuse sa incolteasca in Europa anilor 1950 este responsabil de schimbarea ideilor, principiilor si valorilor sociale, politice si economice care ne influentau drepturile de consumator.
Cum ne influenteaza noul regim?
Spre deosebire de vechiul regim in care eram incurajati toti sa fim la fel, noul regim separa domeniul politic de cel economic si defineste piata ca actor independent capabil sa se autoregleze. Insemnand ca piata devine libera sa se dezvolte natural fara interventia politica a statului.
In aceste conditii, apare piata comuna a UE si cele patru libetati care deschideau usi atat consumatorilor cat si producatorilor si comerciantilor. Totusi, pentru ca piata comuna deschidea larg usile profitului economic, ea nu a fost lasata la indemana producatorilor, comerciantilor si agentilor economici. Asa cum acestia cauta mereu cresterea profitului, primul pas natural ar fi fost sa se extinda pe piata cu intentia stabilirii unei pozitii dominante, lucru care ulterior le-ar fi dat puterea de a stabili regulile pietei.
Din acest motiv UE pune bazele a doua politici orientate sa protejeze consumatorii de orice actiuni inselatoare ale actorilor pietei, si anume, politica de concurenta si cea de protectie a consumatorilor.
Cine e responsabil de varietatea produselor pietei?
Daca politica de protectie a consumatorilor este orientata spre a pedepsi actiunile actorilor economici, atunci politica de concurenta este destinata preventiei actiunilor care ar putea provoca daune consumatorului si destabiliza piata.
Pornind de aici, politica de concurenta a UE este responsabila de varietatea de produse, de rapoartele diferite de calitate si pret, de standardele de calitate ale produselor din toata Uniunea, de echilibrul produselor pe piata, de calitatea lor, etc.
Inca de la formarea Pietei Unice Europene statele membre UE isi manifestau ingrijorarea cu privire la probabilitatea ca producatorii si comerciantii mari sa inghita producatorii locali din toata Europa. Din acest motiv UE pune bazele politicii de concurenta si exercita presiuni asupra statelor nationale prin intermediul tratatelor pentru aplicarea ei.
Aceasta politica impreuna cu politica agricola comuna (PAC), stabilita in 1962, ajung sa stabileasca standarde de calitate, mai ales in randul produselor alimentare. Intentia politicii de concurenta este de a pune presiune pe actorii pietei ca sa respecte un set de reguli ce intentioneaza sa protejeze consumatorul prin gestionarea actiunilor actorilor pietei. Din acest motiv, asa cum puteti vedea in cartea mea „The new social reality of the Europeans: a constructivist view over Europeanization”, numesc si clasific drepturile consumatorilor ca pe o a patra generatie de drepturi pe langa drepturile politice si civile, economice, culturale si sociale, si cele colective sau de solidaritate.
Concluzii
Drepturile de care ne bucuram ca si consumatori, si pe care tindem de cele mai multe ori sa le trecem cu vederea ar trebui apreciate din plin. Ar trebui sa realizam schimbarea imensa care a avut loc si impactul acesteia asupra vietii noastre de zi cu zi. Avem o varietate larga de produse si servicii si o politica care pune presiuni continue pe firme in scopul incurajarii acestora de a investi in inovare, cercetare si tehnologizare pentru dezvoltarea de noi metode de productie, de noi idei si tehnici de lucru – pentru imbunatatirea continua astfel incat consumatorul sa poata beneficia in orice moment de cel mai bun produs la cel mai bun pret.
In tot acest timp avem institutiile precum Consiliul Concurentei si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor care urmaresc aplicarea politicilor si gestioneaza piata in favoarea noastra.
