In anii 90’ a inceput migratia in masa dinspre statele din Estul Europei catre cele din Vest. In acest fel la o populatie de 2.6 milioane de cetateni ai Republicii Moldova (conform datelor din 2020), intre 1.11 si 1.25 milioane sunt plecati peste hotare (conform estimarilor Ministerului Afacerilor Externe din Moldova).
O situatie oarecum similara este si in Romania, unde la 19.29 milioane cetateni (conform datelor din 2020), 9.7 milioane sunt stabiliti legal cu traiul in afara Romaniei. Acest aspect a plasat Romania in lista celor 20 de tari cu cei mai multi emigranti din lume in anul 2020, chiar daca in Romania nu exista un razboi care sa ameninte viata cetatenilor, un regim comunist ca in China sau un nivel de viata egal cu cel din Pakistan, Myanmar si altele.
Dupa 2000 valurile de migratie se intetesc si pleaca peste hotare inclusiv copiii. Multi dintre parinti si bunici s-au stabilit cu traiul pste hotare, la fel si copiiii lor. Cu toate acestea, viata parintilor si buneilor plecati peste hotare difera mult de cea a copiilor lor. Lucrurile difera in materie de stil de viata, asipratii profesionale, tendinte in viata personala, dezvoltare culturala si altele. Daca parintii si buneii erau angrenati puternic in sistemul de munca pornind de la presiunea vietii de familie si responsabilitatea de a creste un copil, atunci generatiile care au plecat peste hotare dupa 2005 au fost tineri fara familii intemeiate, care si-au permis sa investeasca timp in cresterea personala si schimbarea stilului de viata. Haideti sa vedem mai multe despre acestea.
Competitia Spartan Italia, 2022: interviu cu Anatolie Chistol si Petru Armanu
D: Salut baieti. Din cate am vazut, competitia Spartan este cea mai mare competitie sportiva cu obstacole din toata lumea. Ca idee a luat nastere in 2007 si include in momentul de fata peste 30 de tari, si 6 tipuri de evenimente in 3 serii. Printre care avem alergarea a 5km cu 20 de obstacole, 15 km cu teren accidentat si 25-30 de obstacole, si altele. Asadar aceasta este o competitie sportiva internationala de intensitate, care cere pregatire serioasa. Ce v-a motivate sa participati?
A: Uite, idea este simpla: punctul forte al acestei competii consta in sentimentul de Aventura. Chiar daca competitia este grea, pentru ca as putea sa o descriu ca pe un examen pentru militari, au participat multi oameni cu diferite grade de pregatire. Nu trebuia o pregatire de nota 10, multi se bucurau sa participe, sa evolueze.
P: Eu as spune ca afost si despre despre adrenalina si spirit de competitie, despre incercarea propriilor puteri, verificarea puterilor fizice si psihice. Mereu te intrebi: oare pot? Resist? Deci intr-un cuvant- aventura, dar si autoevaluare.
D: La ce eveniment anume ati participat?
P: Eu am participat la 2. Prima data la cel de 10km, unde am participat impreuna cu sora mea si am ajutat-o putin. Dar la a doua competitie, cea de 5km, am avut clar intentia de a imi masura puterile si de a verifica nivelul la care sunt desi nu am facut vre-o pregatire speciala, si fac sport doar pentru sanatatea fizica.
D: Puteti Sa-mi spuneti mai mult despre pregatirea fizica anterioara, daca v-a ajutat si in ce masura?
A: In cazul meu, nu a fost nevoie de vre-o pregatire speciala. Evident ca am imbratisat cu drag sentimentul de aventura, insa eu fac acest gen de antrenamente zilnic data fiind activitatea mea profesionala. Acest gen de activitati sunt prezente in viata mea zilnic atat ca job, dar si ca hobby. Deci, mie mi-a fost destul de usor in aceasta competitie.
P: Nici eu nu as zice ca aceasta competitie a fost foarte grea pentru noi, mai ales ca eu am vazut-o ca pe o posibilitate de descarcare emotionala si fizica. In viata de zi cu zi avem diferite momente, iar aceasta competitie mi-a dat posibilitatea de a ma elibera emotional si de a-mi verifica puterile si limitele fizice.
A: Uite, ca idee, as compara aceasta competitie cu cele din scoala pe care le organiza profesorul de educatie frizica, unde trebuia sa alergam printre popice, sa ne rostogolim peste saltea, sa urcam pe funie, sa sarim, etc. Ei uite cam acelasi sentiment si adrenalina este si aici, doar ca la un alt nivel.
D: Pare ca aceasta competitia este un bun exercitiu de atentie, concentrare si coordonare.
P: O da. Am alergat primii trei km pe munti fara sa ne oprim; adrenalina, entuziasm. A fost complicat, si in conditii de caldura maxima, pentru ca am inceput competitia la ora 12.00, la 40°C. Dar a trebuit sa ne concentram ca sa ducem pana la capat ce am inceput.
D: Ce parere au avut familile despre participarea voastra in concurs?
A: Ai mei m-au sustinut. Ei cunosc ca imi place asa ceva. A fost o experienta similara cu cea de a sari cu parasuta. Mi-au zis: “Du-te si incearca!”. Oarecum au si tinut pumnii pentru noi, dar au si fost optimisti si deschisi incurajandu-ne sa incercam. Pana la urma, ne-am dovedit a fi foarte buni. Ne-am clasificat foarte bine, mai ales ca am particiapt pentru prima data. Daca ne-am si fi antrenat special pentru aceasta competitie, cred ca am fi avut rezultate si mai bune.
P: Si pe mine m-a sustinut familia. Ba chiar mai mult, a participat si o sora de-a mea cu sotul ei la competitie.
D: Ati experimentat vre-o data sentimentul ca sunteti slabiti fizic, insa mintal sa nu va puteti opri?
A: Da. Fix asta este ce ne-a facut sa ducem pana la capat competitia. Trebuie sa recunoastem ca aceasta cursa nu a fost usoara: a trebuit sa alergam la deal, sa ducem saci cu nisip, si multe altele. Dar ceea ce am observat este ca desi corpul pare oboist, atunci cand esti determinat mintal sa continui corpul se adapteaza.
P: Si eu pot spune acelasi lucru. La mine a fost situatia un pic diferita, pentru ca am avut o trauma la gluteul mare, si dupa vre-o 3-4km in competitie am inceput sa simt durere de la muschiul in cauza, dar am dus-o pana la capat. Am avut un obiectiv in minte: si anume de a duce competitia la bun sfarsit.
A: Au fost oameni care au cedat in timpul competitiei si au abandonat competitia, mai ales din cauza caldurii. Dar noi ne-am propus sa ajungem la linia de final si am facut-o intr-un timp foarte bun.
D: La un moment dat, Anatolie, tu ai dat un interviu la televiziunea nationala dupa ce ai luat unul dintre locurile de frunte la Mister Italia. In acel interviu ai sustinut ca a fost greu, si ca nu se poate face abstractie de faptul ca mereu ai fost vazut ca un strain. Ai simtit acceasi atitudine si in aceasta competitie?
A: Nuu, deloc. Competitia data este foarte prietenoasa. Aici au participat oameni diferiti: slabi, grasi, invalizi, femei, barbati, straini, oameni de toate culorile si culturile. Toata lumea se ajuta, oarecum iti da un spirit de echipa. Chiar daca toti concuram in acelasi concurs, ne si ajutam.
D: Ceea ce vreti sa spuneti este ca sportul a eliminat toate criteriile de diferentiere sociala, etnica, religioasa, culturala si asa mai departe, si ca v-a facut sa actionati ca o echipa in loc sa va divizeze.
P: Da. Oarecum ne-a unit. Erau multi straini: englezi, francezi, spanioli, oameni de toate felurile.
A: Trebuie sa vezi cum oamenii necunoscuti se ajuta. Dar ceea ce m-a mirat mai mult a fost numarul participantilor din Moldova, chiar si parinti ai tinerilor de varsta mea.
P: Noi spunem aspecte frumoase ale competitiei, dar trebuie sa spunem ca au fost si momente mai putin fericite. Au fost si situatii tragice in cazul celor care celor n-au stiut cand sa se opreasca, care n-au avut o pregatire fizica suficienta. Na… nu as recomanda sa luati competitia asta in gluma. Trebuie sa ai macar o pregatire minima, sa iti stii cat de cat puterile. Noi nu am mai participat la Spartan Race inainte, dar am fost sufficient de informati despre competitie si stiam la ce ne ducem.
D: Intr-un final ati fost multumiti de rezultatele voastre? Cum v-ati simtit in timpul competitiei? Ati avut nevoie de ajutor sau nu?
P: Eu chiar sunt multumit de mine. Cand am baut prima apa am simtit o energie in mine si ca traiesc. Chiar m-am bucurat ca am luat decizia de a participa.
A: Stii, cand te uiti dintr-o parte vezi obstacolele si din prima gandesti: acolo cred ca imi va fi greu. Ajungi la obstacolul ala cu toata frica ca nu vei reusi, dar mai apoi vezi ca ai reusit, cat ti-ai depasit asteptarile si ca totul a fost bine. Uite de aici vine un sentiment foarte frumos si o crestere a stimei de sine; e un sentiment frumos.
P: Deacord. La un moment dat trebuia sa urcam pe o funie de 5m, si sa batem un clopot cand ajungem sus. Cand m-am uitat de jos unde era clopotul ala, ma intrebam de unde o sa strang eu puteri, ca deja ma dureau si mainile si picioarele. Dar incet, incet am ajuns sus, am dat o mana la clopotul ala- nu-mi venea sa cred ca am gasit puteri. Nu-mi venea a crede ca am reusit. M-am simtit foarte bine.
A: Capeti adrenalina cand depasesti obstacole. Cand treci peste cate unul, te opresti cateva secunde si te miri de puterile tale. Apoi te concentrezi din nou si pleci spre urmatorul. Ba chiar uneori cauti ceva mai greu, ceva care sa te provoace si mai mult.
D: Ati vazut cumva competitia asta ca pe o oportunitate de a schimba ceva in viata personala? Ca pe un nou inceput?
P: Pentru mine, oarecum da, pentru ca mi-am dat seama ca viata nu trebuie sa fie doar despre munca ci si despre momente frumoase in care sa simti ca traiesti. Care mai e rostul banului si vietii daca nu sa simti ca traiesti? Da, poate fi vazuta ca distractie, dar e si dezvoltare personala, e mult mai mult decat o competitie sportiva. Cred ca o sa continui sa fac asta si mai departe, dar mai ales: o sa-mi dedic mai mult timp, la fel si familiei decat postului de munca.
A: Eu cred ca vrei sa faci paralela intre stilul de viata al parintilor nostri si noi. Uite, diferenta este urmatoarea, ca noi am fost mult mai devreme introdusi si adaptati la cultura asta, la stilul de viata de aici. Ei cand au venit aici au fost vazuti multa vreme ca straini si adaptarea lor a fost mai grea. In cazul meu insa, eu ma simt mult mai liber. Adica, nu conteaza in ce mediu sunt si ca sunt mai multi italieni, eu sunt ok cu asta, pentru mine este normal.
Si eu, la fel ca Petru, vad lucrurile altfel. Eu tot lucrez, dar pentru mine banul nu este un scop, dar un mijloc. Eu ma concentrez sa incerc lucruri noi in viata. Altfel, daca m-as concentra doar pe stransul de bani, cred ca as ajunge: plin de bani si nemultumit de bani. Pentru ca pur si simplu n-as fi trait!
P: Da, mai sunt critici de la parinti din cand in cand ca cheltuim bani pe calatorii si altele. Dar intrebarea mea e: altfel pentru ce strang banii? Multi aleg sa stranga banii si lucreaza o viata fara sa fi trait si vazut lumea.
A: Asa cred si eu. Trebuie sa lucrezi ca sa te intretii, dar si ca sa traiesti.
D: Practic sugerati ca ar fi bine ca oamenii sa lucreze si sa traiasca nu doar in sensul supravietuirii: nu doar ca sa manance si sa-si asigure bunuri materiale; ci sa traiasca in sensul de a vedea putin lumea, de a incerca lucruri noi, de a cunoaste lucruri, de a-si permite sa experimenteze si alt sentiment de fericire.
P: Multi dintre cei care vin peste hotare cu gandul de a munci raman aici o viata intreaga si doar muncesc. Le e greu sa vada tara in care au venit si ca pe o posibilitate de a cunoaste o cultura. Noi insa n-am suportat idea ca de la 20 de ani vom trai in tara asta doar ca sa muncim si sa fim vazuti ca straini, noi am vrut si viata. Asa ca a trebuit sa ne adaptam.
D: Petru, Anatolie si-a schimbat cu ani buni in urma stilul de viata. A reprezentat el o sursa de motivatie pentru a face acelasi lucru si in viata ta?
P: Da. Inca de cand Anatolie a inceput colaborarea cu Herbalife m-a motivat sa mananc sanatos. Mi-a explicat cum trebuie sa vad mancarea si ce trebuie sa obtin de la ea, din punct de vedere al sanatatii. Evident ca nu am exagerat nici inainte cu torturile si bomboanele, dar nici nu mi-am stabilit fixatii in privinta dietei sanatoase, cum fac unii. Adica, duc un mod de viata normal as zice eu, totul cu moderatie.
Din punct de vedere al exercitiului fizic Anatolie ma ajuta, fac cu el antrenamente; este oarecum un punct de referinta pentru mine. Deci da, m-a influentat mult activitatea lui.
D: Sunteti fericiti in momentul de fata? Va place viata pe care o aveti?
A: Da. Foarte fericit. Intradevar muncesc mult dar munca presupune sa si strangi roada. Dupa atatia ani de munca, in sfarsit am inceput sa observ rezultate si ma bucur ca am fost persistent in alegerile mele. (Petru da din cap aratand ca este de aceeasi parere cu Anatolie).
D: Ma bucur ca lucrurile au ajuns in acest punct frumos pentru voi. Ati observat daca stilul vostru de viata a ajuns ulterior sa influenteze alti prieteni, sa ii faca si pe ei sa schimbe ceva in viata personala?
A: Si da, si nu. Pe unii i-am motivate sa faca o schimbare pe altii nu. Pana la urma e o alegere personala.
D: Mi-ati povestit despre cum Spartan Race va facut sa va bucurati, dar totodata si sa va autoanalizati, sa judecati lucrurile altfel, si asa mai departe. Modul asta pozitiv si curios de viata urmeaza sa il aplicati in logica vietii de zi cu zi?
P: Da, dar uite ca noi deja faceam lucrurile altfel. Una dintre surorile mele a fost la competitie; si incerc sa o conving si pe sora cea mijlocie. Insa eu de multa vreme fac sport, mananc sanatos- adica nu competitia m-a facut sa ma schimb, mai intai eu m-am schimbat.
A: Si eu as sustine acelasi lucru. La noi a avut loc mai intai schimbarea de mentalitate si apoi a urmat competitia. Uite, eu am schimbat multe in viata personala cu ani in urma. Totul a inceput cu schimbarea unui simplu post de munca pe un post de munca care sa-mi placa. A implicat sacrificii si mult effort, dar a meritat. Deci, da: mai intai a fost schimbarea de mentalitate si dupa asta a urmat competitia. Daca nu ne hotaram sa schimbam ceva in viata, cred ca nici nu ne-am fi dus la competite.
Interviu condus de Doina Gavrilov