Ziua Femeii a început cu protestele din 1909 din Statele Unite ale Americii. De-a lungul anilor, a fost anulată și oficializată de mai multe ori, ajungând să fie stabilită pe 8 martie în 1917. În Europa Occidentală, sărbătoarea s-a pierdut treptat după Primul Război Mondial, însă, în 1977, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție prin care Ziua Internațională a Femeii a fost oficial recunoscută pe 8 martie.

Religiile percep diferit această sărbătoare, însă nu o contestă, deoarece femeia a jucat un rol important în toate scripturile. Creștinii, acordă o semnificație specială zilei femeii și oferă exemple de femei puternice, dincolo de cele cunoscute astăzi.

De ce spun „puternice”? Pentru că, în opinia preoților, Ziua de 8 Martie este despre „sărbătorirea valorilor socio-politice pentru care a luptat femeia modernă, care îi confirmă egalitatea cu bărbatul”. Acest lucru este adevărat, dar, în același timp, sărbătoarea nu se limitează doar la drepturile femeilor. In timp ea a devenit și un prilej de reflecție asupra rolului femeii în societate, în familie, precum și în alte contexte. Fiind asociată inițial cu mamele, conotația sărbătorii s-a extins cu timpul, incluzând nu doar capacitățile intelectuale ale femeii, ci și trăsăturile sale naturale.

Cu respect față de politica internațională, care este schimbătoare, Sfântul Sinod a hotărât să dedice o zi aparte femeilor curajoase, punând un accent special pe femeile credincioase. Aceasta deoarece oficial, sărbătoarea de 8 martie nu face referire la credință și la puterile spirituale ale femeii, ci la rolul ei în societate. Astfel, în calendarul creștin, există Duminica Femeilor Mironosițe, o zi dedicată femeilor al căror curaj, pasiune și atitudine în viață au fost inspirate de sfintele Mironosițe.

Printre femeile puternice menționate în textele biblice se numără: Eva, femeia începuturilor; Fecioara Maria, mama lui Iisus; Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul; Eunice, mama lui Timotei; Elena, mama împăratului Constantin; Monica, mama Sfântului Augustin; Emilia, mama Sfântului Vasile cel Mare; Nona, mama Sfântului Grigore din Nazianz; Antuza, mama Sfântului Ioan Gură de Aur; Pica, mama Sfântului Francisc din Assisi; Margareta, mama Sfântului Ioan Bosco; și Margareta, mama Fericitului Ieremia Valahul. Aceste femei au știut să-și trăiască credința și să-și îndrume familiile spre Dumnezeu – un motiv în plus de laudă și de sărbătoare!

În încheiere, vă las cu o veche legendă orientală, pe care o consider deosebit de frumoasă și care poate servi drept prilej de reflecție. Se spune că, atunci când Dumnezeu a plăsmuit femeia din coasta lui Adam, s-a rănit la un deget, iar câțiva stropi de sânge au căzut pe coasta luată din Adam. Atunci, Dumnezeu a privit acea coastă binecuvântată și a spus: „Din ea voi face inima femeii.” Astfel, legenda spune că prin inima fiecărei femei curge un strop din sângele divin. De aceea, oricine s-ar gândi să-i facă rău unei femei ar trebui să-și amintească de iubirea aparte pe care Dumnezeu i-a dăruit-o. O adevărată odă în cinstea feminității!

Pictura de Raffaello Sanzio anul 1500
„Crearea Evei din Adam”