Multi dintre noi am observat la cei din jur ca in circumstante diferite au comportamente diferite. Acest lucru este deranjant intr-o oarecare masura, intrucat pentru siguranta si stabilitate fiecare dintre noi simte nevoia ca oamenii pe care ii cunoaste sa fie oarecum constanti. Deoarece ne-am construit viata si relatiile de prietenie pornind de la un anumit set de experiente, in momentul in care persoanele din jurul nostru se schimba mult comparativ cu imaginea pe care o avem despre ei, nu ne mai simtim in siguranta. In mintea noastra apar diferite intrebari precum: mai este oare aceasta persona de incredere? Mai este oare sigur sa stau in preajma sa? Pot eu oare sa invit in ospetie aceasta persona fara sa ma aleg cu vreo paguba? si asa mai departe.
De unde vine nevoia unui sistem stabil?
Pornind de la faptul ca fiinta umana prin natura sa, la fel ca alte fiinte, este orientata spre supravietuire, si ca orice schimbare poate veni cu un impact bun sau unul rau, problema este urmatoarea: atata timp cat exista posibilitatea ca o schimbare sa ne aduca rau, majoritatea dintre noi vom evita schimbarile. Natural, fiecare dintre noi avem programat in codul genetic tendinta de a evita incertitudinile, prin urmare alegand calea sigura – lucrurile stabile, cunoscute, metodele vechi de a actiona, etc.
Problema stabilitatii
Lucrurile stabile au servit mereu ca referinta pentru a cunoaste realitatea, pentru a avansa in viata personala si profesionala cu incredere. Aceasta stabilitate insa a fost platita cu un pret de catre fostele civilizatii, si anume cu limite in miscare, comunicare, interactiune intre culturi, etc. Civilizatiile anterioare au trait in mare parte izolate unele de celelalte, astfel impiedicand factori precum comunicarea sa schimbe comportamentul oamenilor.
Ca sa intelegeti mai bine o sa va dau exemplul tarilor Europene de dinaintea UE si a insertiei tehnologiei in viata de zi cu zi a oamenilor de pe intregul glob. In acea perioada, statele aveau granite trasate clar, pe care nu le putea traversa oricine. Acest lucru insemna ca in mare parte oamenii traiau in acelasi fel secole la rand si ca schimbarile se intamplau doar cand alte superputeri preluau controlul.
La nivelul omului de rand acest lucru se traducea in urmatorul exemplu: strabunicile noastre nu mancau mancare chinezeasca pentru ca nu auzisera de ea, asa cum nu aveau metode de comunicare care sa serveasca drept sursa a schimbarii.
Schimbarea si normalitatea
O sa gasiti in cartea mea „The new social Reality of the Europeans: a constructivist view over Europeanization” o analiza complexa privind schimbarea stilului de viata European dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. In linii mari insa daca ar fi sa descriu stilul de viata European in secolul 21, atunci as spune ca acesta este despre acceptarea schimbarii ca o noua realitate sociala.
Asa cum institutiile sunt facute ca sa reprezinte societatea, Uniunea Europeana este un construct uman enorm menit sa faca fata nevoilor sociale de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, insemnand sa adapteze politicile, regulile, legile si principiile sale la o lume care se schimba in permanenta.
Sursa schimbarii
Desi mentionez mai sus ca schimbarea a devenit o noua realitate sociala, vreau sa intelegeti ca ma refer la doua tipuri de schimbare: o schimbare naturala care vine de pe urma interactiunii sociale in noul mediu de comunicare (cel online) unde oameni din diferite colturi ale lumii comunica si transmit cele mai bune practici, idei si experiente, influentand in acest fel comportamentul celor cu care comunica. Si cel de-al doilea tip, schimbarea „de sus in jos” (top-down), insemnand de la institutii catre societate. Aceasta schimbare vine ca rezultat al analizei nevoilor sociale, noilor trenduri si a crizelor cu care se confrunta popoarele si se aplica prin legi si politici noi.
Roluri multiple
Pornind de la acest stil de viata nou, bazat pe schimbare, oamenii se dezvolta in alt fel, si prin urmare se schimba.
In mod natural, fiecare dintre noi are deja cateva roluri pe care le joaca in viata de zi cu zi, si facem acest lucru instinctual. Printre aceste roluri as mentiona: cel de copil pe care il avem in relatia cu parintii nostri (rol care este in permanenta adaptat la gradul de dezvoltare si evolutie al nostru si al parintilor nostri); cel de coleg de scoala (care de cele mai multe ori este pus pe pauza odata ce terminam scoala, intrucat nu ne mai vedem si nu avem posibilitatea de a ne schimba parerile si imaginile unii despre ceilalti); cel de coleg de munca (rol care iarasi se schimba in dependenta de evolutia noastra la postul de munca, de capacitatea noastra de a creste, etc.); rolul de parinte (care variaza de la om la om in dependenta de experientele avute in viata si de principiile personale de viata); rolul de prieten, etc.
Lucrurile pe care le spunem fiecare dintre noi in primele cateva interactiuni cu oamenii pe care ii intalnim pentru prima data, vor stabili in linii mari relatia pe care o vom avea cu acestia. Tot aici trebuie sa nu uitam de contextul in care ne aflam, pentru ca de multe ori facem acest lucru. Mediul in care ne aflam va influenta foarte mult tipul de relatie pe care il vom stabili. Din acest motiv recomand persoanelor care stabilesc sa se vada pentru prima data cu cineva, sa ruleze un potential scenariu despre cum aceasta interactiune ar putea decurge in locul de intalnire ales, ca sa vada daca isi doresc ca relatia dintre ei sa fie formata in baza unor judecati facute in acel mediu.
Tot referitor la mediul in care ne aflam si la tipul de interactiune, trebuie sa evaluam daca este nevoie sa ne schimbam comportamentul cu cei pe care ii cunoastem din alte circumstante. De exemplu, daca ne vedem cu un coleg de scoala, pe care nu l-am mai vazut din perioada in care eram la scoala, si il intalnim in mediul in care acesta lucreaza, multi dintre noi facem greseala sa ne comportam cu el prin prisma imaginii pe care o avem despre acesta din scoala, desi in acest mediu atitudinea respectiva nu isi are loc (nu te comporti cu un adult la fel ca si cu un adolescent, si nu judeci un om matur pentru lucrurile pe care le facea cand era copil).
Ce observam?
Observam de multe ori ca oameni pe care ii cunoastem sunt altfel decat obisnuiam sa ii stim. Totusi, acest lucru nu este neaparat un motiv de ingrijorare, si lasati-ma sa va explic de ce.
Este normal ca un om care este administrator al unei afaceri sa aiba un comportament fata de angajatii sai, alt comportament fata de mama sa, un cu totul alt comportament fata de copiii sai si alt comportament fata de semenii din domeniul afacerilor.
Tot aici vom mentiona ca nu trebuie exclus faptul ca oamenii chiar se schimba. Cand oamenii au acces la informatie, cand acestia au retele sociale diverse cu care comunica – schimbarea este inevitabila. Devenim ceea ce auzim, ce vedem. Ne schimbam, pentru ca asta face schimbul de informatii. Nu ai cum sa auzi o reteta de mancare diferita si sa nu incerci sa o faci, sau nu ai cum sa nu introduci cuvinte din alte limbi in dialectul tau daca vorbesti des cu oameni in alte limbi.
Concluzii
Proverbele vechi blamau oamenii cu multe fete, desi cu totii avem cateva. Ce trebuie retinut insa este necesitatea de a constientiza acest lucru si de a face diferenta dintre roluri naturale si roluri superficiale create doar pentru o imagine mai buna.
In epoca tehnologiei, crearea unor profiluri personale false, pornind de la selectia unor caracteristici pe care le imbratisam si ascunderea altora, este un lucru comun, intrucat multi dintre noi vrem sa vedem in noi insine cea mai buna varianta a noastra, chiar daca nu suntem mereu asa. De cealalta parte, facand acest lucru stergem amprenta personala, pentru ca de cele mai multe ori in ceea ce consideram noi a fi un defect sta originalitatea.