Una dintre cele mai vechi probleme este dificultatea găsirii unui limbaj perfect pentru comunicare. Chiar daca avem la dispoziție multe cuvinte, puține din ele exprima cu exactitate ceea ce dorim sa spunem si multe dintre ele nu sunt adaptate la noi contexte. La asta se mai adaugă mândria, frica, blocajele de vorbire, posesia, problemele psihologice, etc. si așa ajungem sa ne îndepărtăm unii de alții, sa ne certam, si sa nu ne mai înțelegem.
Haideți sa vedem de unde încep problemele in comunicare.
Indispunerea la ascultare
Putem observa cu ușurință diferite tipuri de discuție. Unele evoluează rapid in certuri, altele nu. Care este motivul?
De cele mai multe ori într-o discuție in contradictoriu oamenii abandonează subiectul concentrându-se pe a avea dreptate, sau a aduce suficiente argumente ca sa câștige dezbaterea. Asa ajungem in punctul in care ne auzim dar nu ne ascultam.
Din momentul in care facem acest lucru, renunțăm la a mai gândi logic, si intram in modul defensiv. Acest lucru, însă, nu ne ajuta sa ajungem la o soluție sau la un compromis. Si de cele mai multe ori va înrăutăți situatia si relația cu persoana cu care ne certam, pentru ca prin cearta arătăm ca nu suntem deschiși unei discuții pașnice, compromisului, sa ascultam argumente si sa găsim soluții cat mai bune împreună.
Frica
Exista momente in care refuzam sa vorbim din frica de a nu supăra, indispune sau răni pe cineva. Acest aspect este unul care „ascunde problemele sub preș”, pentru ca daca nu vorbim despre ceva, nu înseamnă ca acel ceva nu exista.
Acest tip de evitare a comunicării se întâlnește de multe ori in relațiile de familie, si are la baza șantajul emoțional sau frica de a nu strica relațiile.
Mândria
Mândria este unul dintre motivele principale pentru care oamenii încetează sa asculte. A asculta, este de cele mai multe ori văzut in societate ca un act de supunere. De aceea, mulți, in lipsa de cunoștințe, prefera sa își dea cu părerea, sa comenteze, poate chiar sa si susțină o idee sau premisa greșită, sau una in care nu cred cu adevărat, decât sa tacă.
Acest fenomen este cel mai des întâlnit in rândul oamenilor închiși la minte, care nu doresc sa accepte idei diferite de cele pe care le au. Vorba aia: „prostul nu e in totalitate prost daca nu e si fudul, si mândru”.
In mod evident, exista si excepții, însă acestea țin de oamenii care adopta o poziție contrara pentru a căuta lipsurile si problemele in anumite situații, aceștia știu sa asculte, si urmaresc niste dezbateri constructive, centrate pe subiect si solutii.
Posesia
In relațiile posesive deja exista o ierarhie si o ordine a vorbirii si niște reguli de comunicare care ii împiedică pe cei cu lipsa de putere sa își exprime orice părere. Posesorul își da dreptul la opinie, își da dreptate, si de multe ori daca rezultatele deciziilor sale sunt rele da vina pe celălalt. Posesorul mereu iese „batista curata” din orice situație pentru ca acesta stabilește ce este adevărat, ce e fals, ce e frumos, ce e urat, ce e la moda, etc.
Acest tip de relații se instalează doar daca cealaltă persoana permite posesorului sa adopte o astfel de atitudine. Si, desigur, exista situațiile problema, in care cei cu experiențe traumatizante in copilărie tind sa accepte relațiile de posesie pentru ca le considera normale, si pentru ca nu știu sa acționeze sau trăiască in afara lordeoarece întreaga lor viața au trăit in acest tip de relații.
Blocajele de vorbire
Blocajele de vorbire sunt niște momente pe care le-am trăit majoritatea din noi. Nu trebuie neapărat sa fi fost timid in copilărie ca sa ai un moment in care sa dorești mult sa spui ceva si sa nu îți vina nimic, sa nu știi de unde sa începi si ce sa faci.
De regula blocajele in vorbire țin atât de experiențele de viața cat si de starea de sănătate.
La nivel biologic, blocajul in gândire reprezintă un proces chimic in care gândirea conștientă întârzie sa intervină. Aceasta întârziere poate fi cauzata de lipsa unor vitamine, minerale in corp, sau de anumiți hormoni.
Concluzii
Daca blocajele de vorbire sunt ceva ce nu putem controla cu ușurința, la fel si experiențele din copilărie care ne-au creat anumite obișnuințe de comunicare, atunci aspecte precum mândria, indispunerea la ascultare si frica sunt ceva ce putem controla.
Încercarea de a proteja emoțional pe cineva nu ne ajuta daca acțiunile acelei persoane au impact asupra noastră. Ba chiar mai mult, in dependenta de situație, tendința noastră de a proteja poate face mai mult rău decât bine celui protejat, pentru ca este menajat in permanenta in loc sa fie lăsat sa facă fata problemei si sa își dezvolte un mecanism personal de comportament.
Aveți grija de voi si de cei dragi, însă evaluați mereu impactul acțiunii pe care o faceți. Lipsa comunicării nu este soluția problemelor.
